Baal Ha Sulam
Hesed ve Emet Nifgheshu – Graţia şi Adevărul se vor întâlni, Dreptatea şi Pacea se vor săruta, Adevărul va creşte din ŢARĂ, şi Dreptatea va transpare din Ceruri, iar Creatorul, Ha Boreh, a dat Binele, şi Ţara noastră, Artzeynu şi-a dat roadele, titen yevulah.
( Tehilim 85, Psalmi ).
Fiecare lucru trebuie apreciat nu după aparenţa sa la un moment dat, ci în funcţie de gradul său de dezvoltare.
O privire asupra artei creaţiei, este de ajuns pentru a ne arăta cât de perfect este Cel ce a creat-o şi a înfăptuit-o. Astfel trebuie să ne ferim de a-L critica în ce priveşte orice detaliu al Creaţiei, spunând că este de prisos şi inutil, căci prin asta, D F, îL calomniem pe Creator.
Întradevăr, acest lucru este bine ştiut de toţi, că El, Creatorul, nu şi-a finalizat Creaţia, în timpul Creaţiei ei, ci vedem că fiecare lucru trebuie să treacă prin faze progresive ale dezvoltării, care au loc potrivit unor legi, şi anume, începând de la Inexistent şi până la Finalul creşterii, atât în cazul individului –ha prat, cât şi al generalităţii, publicului, ha klal, oriunde ai privi în jurul tău.
Şi de aceea, când gustăm gust amar într-un fruct la începutul dezvoltării sale, noi nu considerăm acest lucru ca un defect sau lipsă în fruct, doar ştim cu toţii care e cauza, că nu şi-a terminat evoluţia.
Tot astfel toate elementele din realitate: dacă cineva ne apare ca rău şi dăunător, iată această aparenţă se datoreşte faptului că se mai află într-o fază intermediară a creşterii sale, deci nu avem voie să decidem că este rău, nici să-l criticăm, căci nu ar fi înţelept din partea noastră.
SLĂBICIUNEA celor ce ”CORECTEAZĂ LUMEA”
Şi de aici, cheia, pentru înţelegerea acelor persoane, care doresc să corecteze lumea, dintotdeauna, căci ei au văzut şi îl văd pe om ca pe un robot, cu un mecanism stricat, ce necesită corectare, cu piese de schimb stricate de înlocuit cu altele, corectate, reparate.
Şi aceasta este înclinaţia lor de a elimina tot ce e rău şi stricat în Om, .... şi adevărul este că, dacă nu le stătea Creatorul-Boreh în cale, ar fi eliminat deja tot răul din om, lăsndu-l numai cu părţile bune şi folositoare. Dar, Creatorul stă ca un străjer, şi păzind cu extremă grijă toate elementele din Creaţia Sa, nu permite nimănui să-i distrugă nimic din ceea ce îi aparţine, ci doar să fie readus şi transformat în bine, cum spuneam mai sus – astfel: toate aceste perdoane vor dispare de pe faţa Pământului, şi virtuţile rele, midot raot, din lume, nu vor dispare. Ci ele există şi numără gradaţiile pe care sunt obligate să le urce, până să ajungă la totala maturizare+pârguire.Şi atunci vor deveni de la sine, acele însuşiri, bune şi folositoare, cum le-a vrut Creatorul de la început. Aşa cum un fruct stă pe crengile pomului şi aşteaptă, numărând zilele şi lunile care mai trebuie să treacă peste el, până să fie copt, iar atunci vor fi evidente gustul şi dulceaţa sa, fiecăruia.
Zachu - Ahishena, Loh Zachu – Beitah
Trebuie întradevăr să ştim, că legea de mai sus a evoluţiei, răsfrântă asupra întregii realităţi, promiţând să readucă tot ce e rău la bun şi util, iată ea acţionează în tot, datorită forţei guvernării superioare, deci fără ca oamenii pământeni să fie întrebaţi. În schimb, Creatorul i-a dat omului inteligenţa şi guvernarea, permiţându-i să ia legea evoluţiei amintite, sub propria conducere şi autoritate, şi depinde de om accelerarea şi grăbirea dezvoltării, potrivit cu dorinţa sa, în mod liber, şi cu totul independent de timp.
Pare că ar exista două guverne ce acţionează asupra căilor de dezvoltare despre care discutăm: un guvern divin, care promite să readucă tot ce e rău şi dăunător la bine şi folositor. Însă acest proces are loc la timpul său, şi pe o cale ce durează timp îndelungat şi e dificilă; al doilea este un guvern pământean.
şi când ”lucrul” ce evoluează, este sensibil şi viu, vedem că suferă dureri şi torturi teribile, aflându-se sub compresorul evoluţiei, care îi cucereşte calea prin mari cruzimi.
În contrast, guvernarea pămîntenilor, oamenii, ce şi-au luat legile evoluţiei de mai sus sub propria conducere, au puterea de a se elibera cu totul de lanţurile timpului, şi acceleează mult finalul, adică maturizarea şi corectarea totală a acelui ”lucru”, care este finalul evoluării sale.
Astfel au spus Înţelepţii Cabalei (sanhedrin 78) : despre finalul eliberării şi finalul corectării lui Israel. Şi astfel a declarat textul: ”Eu, Creatorul, la timp, o voi accelera”. ”De vor fi demni – am accelerat-o, nu vor fi demni – la timpul său”. Prin acestea vor să spună: dacă Israel vor fi demni de aceasta şi vor lua în mâinile lor Legea Evoluţiei, care trebuie să schimbe virtuţile, din rele în bune, atunci Israel va primi în mână propria guvernare: deci să bage de seamă şi să se corecteze, şi tot ce au rău să transforme în bine – atunci ” ahishenah, o accelerez, eliberându-i cu totul din lanţurile vremii. şi acest final depinde de acum înainte de propria lor dorinţă. Iată, depinde cu totul de cantitatea de fapte şi de atenţia acordată să accelereze prin ele timpul.
Iar dacă nu vor fi demni să obţină progresul prin propria conducere, ci îl vor lăsa în voia Guvernării Divine, iată chiar şi atunci sunt asiguraţi şi vor ajunge în cele din urmă la eliberare totală, şi la corectarea lor totală, gmar tikunam, căci sunt asiguraţi întru totul de Guvernul Divin, care acţionează conform cu legea dezvoltării treaptă cu treaptă, până ce transformă fiecare gradaţie rea, în bună şi folositoare. Ca un fruct, în final copt, este sigur de tot la timpul său, adică acest lucru depinde şi este legat de timp, în mod total, legamrey.
Şi potrivit cu Legea Evoluţiei Treptate, de mai sus, până să ajungă la final, este obligat să treacă prin nenumărate şi diverse gradaţii, care se ating foarte greu, încet şi anevoios, durând la nesfârşit.
Iar noi discutăm aici despre categoria vieţuitoarelor în evoluţie, care sunt caracterizate de sentimente, astfel şi ele vor fi obligate să sufere mari dureri şi nenorociri, în trecerea prin aceste gradaţii, deoarece FORŢA care COMPRIMĂ, constrânge, se află pe aceste gradaţii cu scopul de a determina evoluţia omului, urcând de pe treapta inferioară pe cea superioară ei, şi este constituită din suferinţe şi dureri concentrate pe treapta inferioară până ce nu mai pot fi suportate. Şi atunci suntem nevoiţi să părăsim această gradaţie şi să urcăm pe treapta care stă deasupra ei. ( Înţelepţii scriu: ”însă Creatorul le impune un rege mai crud decât Hamman, şi Israel fac teshuvah, şi îi readuce la Bine”).
Iată Finalul Promis a să fi obţinut de Israel, potrivit legii Evoluţiei Treptate, numită BE-ITAH, la timpul ei, adică depinde de vreme.
Şi finalul sigur pentru Israel este să-şi ia în mână soarta evoluţiei proprii, guvernându-se prin voinţa lor proprie, care se numeşte AHISHENAH, adică, total independent de vreme, bilti taluy le-gamrey ba zman.
TOV VE RAH – BINELE ŞI RĂUL – SE CONSIDERĂ ÎN FUNCŢIE DE ACŢIUNEA INDIVIDULUI FAŢĂ DE SOCIETATE
Mai înainte de a contempla corectarea răului, tikun ha rah, mai întâi trebuie să determinăm valoarea acelor noţiuni abstracte: BINE şi RĂU. Deci, prin definiţia de bun - şi rău, tov ve rah, a unei virtuţi sau fapte, suntem obligaţi să clarificăm, faţă de cine sunt bune sau rele acele virtuţi sau fapte.
Şi pentru a înţelege acest lucru, trebuie să cunoaştem bine valoarea relativă dintre individ şi societate. Dintre individ şi societatea în care trăieşte, din care se nutreşte, atât material cât şi spiritual.
Realitatea ne demonstrează că individul nu are drept de existenţă dacă e izolat, fără public în jurul său, îndeajuns încât să-l servească, asigurându-l cu aprovizionarea celor necesare. Iată, omul a fost creat de la bun început ca să trăiască o viaţă de societate, şi fiece individ în societate este ca o roată, îmbinată cu mai multe roţi, care sunt dependente de un mecanism, astfel că o singură roată nu se poate deplasa cum vrea, ca individ, ci este purtată de curentul mişcării tuturor roţilor din mecanismul întreg, într-o direcţie ştiută, care califică acel mecanism pentru funcţia sa globală. Şi dacă se va strica roata, dauna va fi examinată şi apreciată nu ca o roată izolată, ci în cadrul fncţiei generale şi al serviciului prestat în mod global în acel sistem.
Şi revenind la tema discutată, BINELE oricărui individ în propria societate, se apreciază nu potrivit cu interesul său propriu, ci în măsura în care acesta serveşte publicul global. Invers, RĂUL nu este judecat în fiecare individ în parte, decât în măsura în care dăunează societăţii în general, deci nu are valoare absolută.
Acestea sunt lucruri clare ca soarele în miez de zi.
În ce priveşte adevărul şi Binele din ele.
Căci nu există în Generalitate decât ceea ce există în Individ, şi Binele Obştesc este chiar Binele fiecărui Individ. Cel ce dăunează Societăţii – îşi primeşte partea sa de pagubă.
Şi cel ce face Bine tuturor, are partea sa de Bine. Căci indivizii constituie societatea. Obştea nu are nici o valoare, nimic în plus, faţă de suma Indivizilor din ea.
Rezultă că ele sunt unul şi acelaşi lucru, obştea şi insul, şi atât libertatea individului cât şi independenţa societăţii, sunt unul şi acelaşi lucru. Şi aşa cum împărtăşesc între ele binele, tot astfel au parte împreună de independenţă – HERUT.
Iată, virtuţile şi faptele sunt valorificate ca bune sau rele, numai în funcţie de binele pe care îl fac societăţii.
Desigur, cele de mai sus sunt valabile cu condiţia ca fiecare ins să-şi facă datoria faţă de societate, în întregime. Şi primesc, nu mai mult decât partea ce li se cuvine, nu iau din partea ce aparţine camarazilor lor. Dar dacă o parte a societăţii nu se comportă astfel, rezultă că dăunează obştei, păgubindu-se de asemenea pe ei înşişi.
Nu are rost să mai prelungim în aceste teme bine ştiute, şi vestite, Ceea ce doresc, este să prezint punctul vulnerabil, adică locul ce pretinde corectarea sa, deci ca fiecare ins să înţeleagă, că binele său este unul şi acelaşi cu binele societăţii.
Şi prin aceasta va ajunge lumea la corectarea sa deplină.
Cele 4 virtuţi – Arbah ha midot: hesed, emet, tzedek ve shalom, privind individul şi obştea.
După ce ştim bine virtutea de BUN pe care-l sperăm ca imaginea şi umbra LUI, trebuie să contemplăm mijloacele care ne stau la dispoziţie pentru accelerarea fericirii şi a binelui.
Există 4 virtuţi pentru acest scop, anume: hesed, emet, tzedek ve Shalom sau dăruirea, adevărul, dreptatea, şi Pacea. Toţi corectorii lumii s-au folosit de aceste virtuţi până azi. Mai corect, prin aceste 4 i-a făcut drum evoluţia treptată a omenirii – guvernul divin – pînă ce a adus omenirea la situaţia prezentă.
Am scris mai sus, că este de preferat să luăm în mâinile noastre şi sub controlul nostru, legea evoluţiei, căci atunci ne vom debarasa de orice material al suferinţelor, care ne sunt destinate, fiind înscrise, pregătite de istoria evoluţiei de aici înainte.
Deci vom studia şi discuta despre aceste 4 virtuţi, midot. Pentru a şti bine ce ne-a fost dat până acum, şi de aici să aflăm ce ajutor putem spera de la ele, în viitor.
Dificultăţile practice în definirea ADEVĂRULUI.
Când analizăm virtuţile bune, cum trebuie, desigur că nu avem o virtute mai bună decât ADEVĂRUL. Doar binele, definit ca mai sus, privind insul şi societatea, este atunci când individul dă, împlinindu-şi perfect rolul faţă de societate.
De asemenea, îşi ia partea ce i se cuvine în mod just, cinstit. Acest lucru reprezintă adevărul, însă are un neajuns, anume, că în realitate, această virtute nu este acceptată de societate.
Deci există un motiv, un neajuns, care să explice, de ce societatea nu acceptă acest adevăr, trebuie să analizăm: care este acest neajuns.
Şi dacă vei scormoni bine în acest adevăr, vei înţelege că este complicat şi înnegurat, şi ochiul omului nu suferă să-l vadă.
Căci adevărul obligă să comparăm toţi indivizii societăţii, care să-şi primească partea cuvenită, potrivit cu munca depusă, nici mai mult nici mai puţin, aceasta este baza adevărată unică, indiscutabilă,
Fiind sigur acest fapt, că oricine vea să folosească munca tovarăşului său, faptele sale sunt opuse adevărului şi raţiunii, ca mai sus.
Dar cum putem să ne imaginăm cercetarea acestui adevăr, astfel încât să fie acceptat de întreaga societate?. De exemplu, dacă vom aprecia munca după numărul de ore de lucru depuse, şi vom obliga pe fiecare să lucreze acelaşi număr de ore, nu vom descoperi de loc Adevărul – midat ha Emet.
Dimpotrivă este clară minciuna! Din 2 motive: componenta fizicului şi cea a sufletului muncitorului.
În mod natural nu sunt egale forţele de lucru ale lucrătorilor. Astfel uneori cineva se osteneşte într-o oră, depunând un efort ce valorează cât 2 ore sau mai mult depuse de altcineva, mai puternic decât el.
De asemenea, psihologic, cineva foarte leneş prin natura sa, depune mai mult efort într-o oră de lucru, decât camaradul său harnic, în 2 ore sau mai mult.
Şi analizând prin ochii Adevărului, nu avem voie să obligăm o parte a societăţii să lucreze mai mult pentru a-şi realiza cele necesare vieţii.
De fapt rezultă că cei harnici şi puternici, se delectează, şi exploatează munca celorlalţi, cu bună ştiinţă, şi împotriva adevărului. Căci ei trudesc mai puţin, faţă de cei slabi şi leneşi din societate.
Dacă luăm în considerare legea ”aharey rabim lehatot”, să urmăm majoritatea”, iată că vei accepta ca adevăr, un număr standard al orelor de lucru, care nu este durabil de fel, cei slabi și leneși fiind totdeauna marea majoritate, și ei nu permit minorității celor harnici și puternici, să se bucure de roadele muncii lor.
Vedeți că fundamentul acesta, munca individului - luând în considerație adevărul standart, evident, și majoritatea societății – nu este practic, deoarece nu se poate califica și verifica. Deci pe calea adevărului nu este satisfăcătoare și nu se poate orienta în mod absolut, după ea, calea unui individ, și calea publicului, și nici nu furnizează condițiile vieții ce va avea loc în Finalul Corectării Universale, Gmar ha Tikun shel ha Olam.
Ba mai mult, sunt și alte greutăți, căci nu există un Adevăr mai evident, clar, decât a Naturii propriu zise.
și iată este natural faptul că fiecare om se simte în lumea Creatorului, ca Domnitor Unic, și tot ce a fost creat înafara sa, are un singur scop: acela de a-l servi ușurându-i și ameliorându-i viața, fără măcar a simți vreo obligație de a da ceva în schimb.
Și în alte cuvinte, putem spune, că natura fiecărui om, este de a exploata viața fiecărei ființe pentru binele său propriu. Iar dacă dă ceva clor dinafara sa, ZULATOH, o face numai din necesitate, și atunci tot există exploatarea celuilalt, însă o face de data asta cu mare șiretenie, viclenie, ca prietenul său să nu simtă acest lucru, și să-i facă pe voie. (i se abandoneze de bună voie).
Cauza este faptul că orice Ramură, Anaf, este prin natura sa, aproape de Rădăcina Sa, Shorshoh.
și dat fiind că Sufletul Omului este provenit de la Ceator, Boreh, El fiin Unul singur și Unic, și totul îi aparține – iată și Omul, provenind de la El, simte, că toate ființele de pe lume, sunt obligate să-i fie subordonate, și să-i servească interesele. Și aceasta este Lege indiscutabilă.
Și toată diferența constă numai în modalitatea aleasă de oameni. Unul alege să-i exploateze pentru a-și satisface pofte mărunte, iar altul dorește să ajungă la conducere, iar al treilea dorește privilegiul demnității, iar dacă era mai ușor, ar fi acceptat să exploateze întreaga lume pentru acestea toate laolaltă, bogății, cinste, stăpânire...însă este nevoit să aleagă potrivit cu posibilitatea și potențialul propriu.
Și această lege o putem denumi HOK HA YEHIDIUT, legea individualității, aflată în inima Omului – she be lev ha Adam.
și nu-i scapă nici un om acestei legi. Ci fiecare participă, după mărimea sa (sau micimea sa).
Iată această lege aflată în fiecare om prin natura sa, nu este nici de lăudat și nici de disprețuit.
Ci ea este o realitate naturală, cu drept de existență, ca toate elementele existente. Și nu e nici o speranță să o eliminăm din lume, și nici măcar să-i diminuim cât de cât din aparență. Precum este de neconceput să eliminăm Omul de pe Pământ.
De aceea nu vom minți de loc, dacă o vom declara, această lege a unicității, ca fiind ”Adevărul Absolut”.
și dat fiind că este astfel, fără îndoială, cum se poate măcar să încercăm să egalăm o persoană cu toți ceilalți oameni – nu există un lucru mai departe de natura umană. Doar fiecare dorește doar un singur lucru – a se înălța cât mai sus, deasupra tuturor oamenilor.
Am văzut că nu ne putem baza pe principiul Adevărului, pentru a aduce fericirea nici individului, nici publicului, astfel ca totți să fie mulțumiți, să-și dea consimțământul cu toții, în mod total, așa cum trebuie să aibă loc în Gmar Ha Tikun.
ÎN ABSENțA ADEVĂRULUI, ÎNCERCĂM SĂ ÎNSCĂUNĂM VIRTUțILE SECUNDARE, MIDOT TROMIOT.
Și acum, cele 3 virtuți – Hesed –Grația, mila; Tzedek, Dreptatea; Shalom, Pacea, Împăcarea: le-am luat drept sprijin, al Adevărului atât de slab în lumea noastră, și de aici a început istoria evoluției să suie treptele anevoioase și atât de slăbite, înaintând către orânduirea vieții societății.
Căci în practică, au consimțit toți membrii societății, luînd asupra lor, să urmeze adevărul, dar în practică s-au comportat cu totul opus adevărului la care consimțiseră.
și de atunci, a căzut Adevărul în mânile celor mai mincinoși, și nciodată nu se găsește la cei mai slabi și la cei Drepți, Tzadikim, ce nu se pot nici măcar folosi de adevăr cât de cât.
Dat fiind că nu a fost posibil să fie implementat adevărul, în viața societății, s-au înmulțit cei slabi și cei dezmoșteniți, despuiați, în societate, și de aici au apărut și evoluat virtuțile de HESED - MILĂ, GRAȚIE, și cea a DREPTĂȚII – TZEDEK:
ca să acționeze în societatea, care i-a obligat pe cei puternici, și cei reușiți, să-i susțină pe cei slabi. Și aceasta, pentru a nu dăuna societății în general. Astfel au devenit de majoră importanță HESED și TZEDAKAH.
În astfel de condiți, au devenit numeroase luptele și certurile, ducând la emergerea și la descoperirea virtuții de PACE în LUME. Acstea trei, hesed, tzedakah, shalom, au apărut născându-se din cauza slăbiciunii Adevărului.
și acest fapt este cauza separării societății în caste, o parte adoptând principiile de hesed și tzdakah, adică renunțarea la avere spre binele celorlați: și o parte a preluat principiul adevărului, adică: ce e al meu e al meu, iar ce-i al tău e al tău. Mai simplu, putem împărți aceste 2 partide în 2 categorii: cei ce construiesc, și cei care distrug. Primii doresc să edifice, spre binele societății înregi: si spre acest scop sunt gata să renunțe la averea proprie.
Iar cei ce înclină spre distrugere, au apucat ca pretext principiul Adevărului. Spre interesul propriu. și nu erau gata niciodată, să renunțe la ceva ce le aparține, spre binele obștesc.
SPERANȚA PENTRU PACE
TIKVAT HA SHALOM.
Șși după ce că aceste condiții au adus societatea la lupte mari, care au periclitat-o în general – au apărut mediatorii Păcii, care au luat puterea în mâini și au pus bazele unei vieți bazate pe noi principii, condiții care erau autentice după cum credeau, și care aveau capacitatea de a conduce societatea în pace.
Adevărat, acești pacificatori, care apar după orice divergență, iată, în mod natural, provin din partea celor distrugători, deci care pretind ADEVĂRUL, sau ”ce-i al meu e al meu și ce-i al tău e al tău”, fiind cei curajoși și puternici din societate. Ei sunt denumiți EROI, îndrăzneți, amitzey lev, fiind totdeauna gata de a-și sacrifica viața proprie și viața celorlalți, toată obștea, dacă aceasta nu va consimți cu principiile lor.
În schimb, partea celor ce Construiesc din societate, adepții principiilor de HESED și TZEDAKAH, care prețuiesc viața lor proprie și cea a publicului, nu sunt de acord să-și sacrifice viața, și nu să se pericliteze, pentru a obliga majoritatea să le accepte părerile. Din acest motiv, aceștia sunt partea cea slabă din societate, socotiți de aceasta ca fiind cei lași și fricoși.
Se înțelege că cei necinstiți, îndrăzneți, sunt totdeauna deasupra, la conducere, și de aceea este doar natural că ei vin să facă PACE, din rânddul celor distructivi, și nu din rândurile celor DESTRUCTIVI.
Din cele de mai sus, se înțelege cum, ”Speranța pentru Pace”, atât dorită de toți fiii acestei generații, este disprețuită, din partea duturor, subiectul și cei ce-l poartă, hanoseh ve ha nasuh.
Căci subiectele sunt făcătorii de pace, din toate generațiile și din generația noastră, care au puterea în mâini, de a face pace în Lume, ei sunt formați din acel material uman, numit ” baaley ha hurban”, ei pretind ADEVĂR, deci a implementa ca fundamentul existenței, principiul ”ce e al meu e al meu, și ce-i al tău e al tău”, sheli sheli ve shelkha shelkha.
Deci este natural ca aceștia să-și susțină părerea cu putere, până la sacrificarea vieții, a lor și a publicului.
și ei au puterea să învingă partea din societate, a constructorilor, baaley ha binyan.
Cei ce pretind HESED, milă, și TZEDAKAH, dărnicie, gata fiind să renunțe la o parte din averea lor, spre binele, profitul celorlalți, pentru a salva construirea Lumii, sunt considerați cei fricoși, lași.
Este clar, că a pretinde ADEVĂR și distrugerea lumii, este același lucru, iar a pretinde HESED, milă-grație, este același cu a construi lumea. De aceea n-ai ce să te aștepți de la primii, cei distrugători pentru adevăr, să aducă PACEA.
Iar condițiile pentru Pace, sunt și ele lipsite de nădejde, și disprețuite.
Și nu au fost create încă acele condiții care să permită o viață, indivizilor și societății, bazată pe Adevărul atât dorit de pacificatori. Și întotdeauna va exista în societate o minoritate nemulțumită, fiind ADEVĂRUL prea slab. și acețtia vor fi gata de încăierare și lupte în numele PĂCII: din nou și iar.
PACEA UNEI ANUMITE SOCIETĂȚI, ȘI PACEA GENERALĂ DIN LUME. Shalom Tzibur mesuyam ve Shalom ha Olam Kuloh.
Și să nu te miri dacă pun laolaltă, amestecând pacea unei anumite societăți și pacea din lumea întreagă, căci adevărul este că am ajuns deja la treapta aceasta, unde lumea toată este de fapt un singur grup, o singură societate:
fiecare individ din lume, dat fiind că își extrage esența și proviziile de la toate persoanele din toată lumea, astfel devine și el dependent și obligat să servească și să poarte de grijă tuturor, din lumea îîntreagă.
Am văzut mai sus că un individ este total dependent de societatea sa, ca o rotiță, de mașina integrală. Căci el își suge toată viața și fericirea de la acel tzibur, public, societate, și astfel binele propriu și binele societății sunt unul și același lucru, și viceversa, în măsura în care un om este sclavul binelui propriu, devine sclavul societății globale – ca mai sus.
și care este mărimea celei societăți, acest fapt depinde de distanța unui individ față de societatea de care depinde, de la care extrage, yonek- suge. De ex, în era primitivă, omul era organizat și depindea doar de familia sa, și era subordonat doar familiei sale.
În epocile ce urmară, s-au unit familiile în comunități și orașe, și atunci individul fu dependent de orașul său. Mai târziu, cîns s-au unit orașele și regiunile în state, individul se folosea de izvoarele vieții provenite de la toate persoanele din stat, devenind astfel subordonat tuturor cetățenilor.
Astfel în generația noastră, când orice individ are nevoie, pentru fericirea sa, de toate statele lumii, iată este obligatoriu ca individul să devină în aceeași măsură subordinat întregii lumi, așa cum este o rotiță față de întregul mecanism.
Din acest motiv, este indiscutabil faptul că nu există vreun stat fericit, până ce acest lucru nu va fi realizat în toate statele lumii, și viceversa.
Căci în vremurile noastre, sunt deja interconectate statele în ce privește aprovizionarea celor necesare, așa cum erau in gințile din epoca primitivă. Astfel nici vorbă de a obține ordine, justiție și bunăstare într-un stat sau o națiune.
Ci numai dacă ne preocupă asigurarea bunăstării tuturor, din lumea întreagă.
Și cu toate că acest fapt este bine știut și perceput, totuși, cetățenii lumii nu și l-au asimilat îndeajuns, și acest lucru se datorează faptului că evoluția în natură are loc mai întâi și-ntâi în fapte, și apoi are loc înțelegerea lor.
Dar numai și numai faptele vor convinge și împinge omenirea să progreseze.
ÎN PRACTICĂ, CELE 4 VIRTUțI SE NEAGĂ UNA PE CELELALTE.
Și nu ne erau dstule greutățile practice de mai sus, ni se mai adaugă și zăpăceala și lupta datorată dificultăților psihologice.
Aceste 4 virtuți, se află în fiecare din noi, în combinații specifice fiecăruia, și uneori fiind în opoziție, unii față de ceilalți. Cele 4 virtuți, hesed ve emet, tzedek ve shalom, ele însele se opun una celorlalte.
Ele au apărut în om, ca atare, fie prin educație, fie prin evoluția omenirii.
Daca examinăm virtutea HESED, dăruire, grațiare, în mod abstract, noi vedem forța ei de a domni, ca fiind opusă tuturor celorlalte virtuți. Adică, pe lângă ea, nu mai este loc în lume pentru nici una din celelalte 3 virtuți.
Ce înseamnă virtutea de HESED: precum scriu înțelepții, (Avot, 85), ”CE E AL MEU ESTE AL TĂU, ȘI CE E AL TĂU, ESTE AL TĂU”. Și dacă lumea întreagă s-ar comporta astfel, nu mai avea loc și sens virtutea neprețuită și semeață de EMET, ADEVĂRUL, cu judecata din ea.
Căci dacă fiecare ar fi fost pregătit să dea tot ce are, semenilor săi, și nicidecum să ia de la ei – deja este anulat și dispare orice motiv de a-și minți prietenii.
Iar ADEVĂRUL, definit prin fraza ”ce e al meu e al meu, și ceea ce este al tău este al tău”, este opus virtuții de HESED, și nu o poate suferi, căci d p d v al adevărului, nu este just să trudești la nesfârșit pentru a dărui totul celorlalți. Căci nu numai că îl face pe prieten să eșueze, obișnuindu-l să exploateze pe alții, iată adevărul obligă pe fiecare să-și păstreze avutul pentru timpuri grele, ca să nu cadă povară pe munca celorlalți.
și pe lângă toate acestea, nu există cineva, să nu aibă rude și moștenitori, care, potrivit cu adevărul, au drept prioritar la avut, și cine își înmână avutul altora, își minte rudele, și moștenitorii, prin faptul că nu le lasă nimic.
și tot astfel, virtutea de SHALOM-PACE, este opusă JUSTIȚIEI-TZEDEK. Pentru a face pacea în societate, trebuiesc respectate condițiile existente, în care sunt favorizați cei harnici și dotați, în a se îmbogăți, iar pe cei naivi și pasivi, indolenți, sunt împinși spre sărăcie.
și nu este JUST, desigur, căci prin ce au meritat săracii cu duhul să fie pedepsiți, dacă nu au fost înzestrați de Supraveghere cu talent, și inteligență?. Deci iată drepatea și pacea sunt contradictorii, căci dacă împărțim proprietatea, în mod egal dreptate, atunci, cei talentați și harnici nu vor afla liniște, până ce nu vor doborâ acest regim, desființându-l. Iată, nu e nici o speranță pentru PACE, Dreptatea contrazice Pacea.
Virtutea de UNICITATE – Yehidiut – în Egoism, acțiunea ei operează distrugere și destrămare.
Iată cum se luptă între ele virtuțile aflate în noi toți, în fiecare persoană și între grupuri, mișcările diferite.
Astfel cel 4 virtuți domnesc în ele pe rând, sau în același timp, și se luptă între ele, până ce nu mai este loc pentru bunul simț și pentru inteligență, să le aranjeze, aducându-le de comun acord pe deplin.
și adevărul este că Rădăcina acestui talmeș -balmeș, irbuviah, este însăși virtutea UNICITĂȚII; ea se află, mai mult sau mai puțin, în fiecare.
și această virtute provine de la Creatorul Divin, Unic, rădăcina tuturor ființelor, însă, dat fiind că s-a înscăunat în ea Egoul nostru îngust, ea a devenit distrugătoare, astfel devenind originea a tot ce este, și a tot ce va fi, distrugere și destrămare, în lume.
și nimeni pe fața lumii nu este liber de eceasta, și toate divergențele constau în felul de a o aplica, pentru a satisface pasiunea inimii, sau de guvernare, sau onoare, prin acestea deosebindu-se oamenii, unii de ceilalți.
Dar ceea ce este comun tuturor, e faptul că vor cu toții să exploateze pe toți ceilalți, spre propriul folos, cu toate mijloacele ce-i stau la dispoziție, și fără să-i pese de loc, că el prosperă pe contul pierderii altora.
și trebuie știut, că DORINȚA este rădăcina minții, și nu este MINTEA originea dorinței. și cu cît este un om mai mare și mai reușit, cu atît mai mare este virtutea sa de UNICITATE, deci de a fi mai eminent, mare și excelent, exquisit. Metzuyan.
Modul de aplicare a Naturii Unicității,
În progresul, evoluția Individuală și a societății.
Acum vom pătrunde înțelesul condițiilor directe care vor fi asumate de Omenire, în cele din urmă, când va apare Pacea în Lume: să fie clară puterea acestor condiții, la ce servesc, anume, să conducă la o viață fericită, societății și indivizilor.
De asemenea, trebuie să înțelegem în ce măsură este pregătită omenirea, de a lua asupra sa povara acestor condiții speciale.
Să ne întoarcem la tema UNICITĂȚII, aflată în INIMA fiecărui om, gata să înghită spre marea sa plăcere toată lumea și tot ce se află în lume, iar rădăcina ei provine direct de la Unicul Lumii, ajungând la Oameni, care reprezintă ramura Sa.
Aici se pune întrebarea, care pretinde un răspuns: cum se poate să fie dezvăluit în noi, într-un mod atât de stricat, care a produs de-a lungul generațiilor atâția dăunători și distrugători ai lumii, și cum se poate ca din izvorul vieții să iasă un izvor de distrugere - și nu se poate să lăsăm o astfel de întrebare fără să o rezolvăm.
Cu toate că există 2 laturi ale monetei, în tema Unicității discutate și dacă examinăm prima latură, superioară, aspectul Echivalenței cu Unicul Lumii-Yehidoh shel Olam, iată El acționează numai spre a DĂRUI celor dinafara lui – Hashpaah le Zulatoh, căci Creatorul Divin este pe deplin Hashpaah – Dăruire. și nu există în El nici urmă din forma de Primire – Cabalah. Lui nu-i lipsește nimic, și nu are nevoie să primească nimic de la creațiile lui, pe care El le-a creat.
Din acest motiv, Unicitatea prezentă în noi, fiind provenită de la El, este obligată să acționeze în aceleași forme, direcție, aceea de HASHPAAH lezulatoh, Dăruire Celorlalți, și fără nici urmă de primire egoistă, ”lekabel le atzmoh”.
Latura cealaltă a aceleiași monete, aspectul acțiunii Lui practicate de El în noi, vedem că el procedează în direcție total opusă, de a primi pentru sine, cabalah le atzmoh, de exemplu, dorința de a fi cel mai bogat din lume, unic, etc., astfel că cele 2 laturi sunt 2 extreme, deci îndepărtate în mod absolut, precum este departe Răsăritul de Apus.
Cu aceasta am răspuns la întrebarea cum este posibil, ca acea Unicitate care izvorăște și ajunge la noi de la Unicul Lumii, care El este originea a tot ceea ce există, să acționeze în noi ca originea a tot ce distruge - și acest lucru se datorește faptului că noi ne folosim de acest VAS prețios, în direcția opusă, care este Primirea Egoistă, pentru sine însuși, proprie.
și eu nu spun că nu se va întâmpla și nu va acționa vreodată Unicitatea din noi, în directia de Hashpaah le Zulatoh, dăruire celor dinafara lui. Căci nu putem nega faptul că există printre noi oameni în care Unicitatea acționează în ei și sub forma dăruirii, la ceilalți, ca cei ce-și risipesc avutul spre binele obștesc, și de asemenea, cei ce-și risipesc toată truda lor spre binele obștesc etc.
Ci acele 2 laturi ale monetei, descrise mai sus, vorbesc numai despre cele 2 puncte din evoluția Creației, care aduce fiecare lucru la perfecțiune.
Începând cu ABSENȚA sa, și cățărându-se și urcând pe treptele evoluției încet – încet, de pe o gradație la gradația superioară ei, și de acolo la treapta aflată deasupra ei, până ce a ajuns la finalul suprem, care este gradul de perfecțiune ce i-a fost acordat de la bun început, și acolo va exista în această formă pe veci – le netzah.
și ordinea de evoluție a acestor 2 puncte este următoarea: 1.punctul inițial, gradația infimă, cea mai mică, apropiată de Absența deplină, este cea descrisă ca a doua latură a monetei.
2.punctul final suprem, care se va odihni, și va rămâne acolo pe veci, și ea este cea descrisă ca prima latură a monetei.
Cu toate că perioada aceasta, în care noi ne aflăm, trăim, deja este foarte evoluată. Ea a urcat deja multe trepte, și s-a înălțat deasupra gradației infime, pe care am descris-o în latura 2, a monetei. și s-a apropiat mult de latura 1. Din acest motiv, deja există printre noi oameni care se folosesc de virtutea Unicității, sub formă de dăruire celorlalți, doar că ei sunt puțini la număr. Pentru că ne aflăm deocamdată la mijlocul drumului evoluției.
și când vom ajunge la punctul culminant al evoluției treptelor, cu toții ne vom folosi de Unicitatea noastră sub forma Dăruirii Altruiste, și nu se va întâmpla niciodată ca vreun om să se folosească de ea, ca Primire Egoistă.
CONDIȚIILE DE VIAȚĂ ÎN ULTIMA GENERAȚIE – HA DOR HA ACHARON.
La început trebuie să înțelegem cu toții, și să explicăm celor din jur, că Pacea în Societate, care este pacea în Stat, și pacea în lume, depind cu toate unii de alții. Și atâta timp cât legile societății nu sunt satisfăcătoare privind absolut fiecare individ al statului, lasă o minoritate nemulțumită de conducerea statului. Iată această minoritate dorește să răstoarne conducerea.
și dacă nu are puteri să lupte față în față cu guvernul, iată atunci tinde să îl doboare pe cale indirectă, de exemplu să dezbine statele, aducându-le la război, căci în mod natural, pe timp de război, i se alătură mulți alții, la fel de nemulțumiți, cu care împreună, speră să devină majoritate și să răstoarne guvernul.
și astfel să edifice un nou guvern, care să le convină.
Iată, mulțumirea, pacea unui individ, este un factor de care depinde în mod direct Pacea în Stat.
Ba mai mult, dacă luăm în considerare acea parte a societății, a cărei ocupație și profesiune și artă, este războiul, toată speranța lor de a avea succes constă în războaie; și dacă mai adăugăm pe cei care se ocupă cu aprovizionarea în timp de război, inclusiv armamentul, deși sunt doar o minoritate, și partea nemulțumită de legislația prezentă, iată cu toții împreună reprezintă o parte mare a societății, care dorește războaie și vărsare de sânge.
Pacea în lume și pacea din stat sunt desigur interdependente.
și dacă lumea ar înțelege cu toții valoarea PĂCII, ar fi primit asupra lor desigur regimul de viață propus de DOR HA AHARON, Ultima Generație, căci fiecare si-ar dona tot ce are, pentru a-și salva viața, Sufletul – ki kol asher loh yiten bead nafshoh.
SUFERINȚE, VERSUS PLĂCERE, ÎN PRIMIREA EGOISTĂ
Când vom contempla și vom concepe bine în mintea noastră programul amintit, ne devine aparent faptul că singura piedică este transformarea naturii noastre. De la dorința de a primi, egoistă, pentru sine, în dorința de a Dărui, dona, HASHPAAH, pentru cei dinafara noastră – zulateynu. Acestea două se neagă reciproc. Deși la o primă privire, programul pare fantastic, dimyoni, deasupra naturii omenești, dacă vom aprofunda acest studiu, ne vom da seama că toată contradicția dintre aceste 2 principii, egoism și altruism, este pur psihologică, deoarece, adevărul este că noi de fapt dăruim în practică, în tot ce facem, fără să ne luăm răsplată.
Căci primirea egoistă, percepută de noi sub diverse forme, ca de ex. Proprietăți, avuturi și tot ce face plăcere inimii, ochiului, cerului gurii, toate sunt definite printr-un singur cuvânt: delectare, voluptate, plăcere, astfel că tot ce vrea să primească pentru sine omul, este numai și numai pentru că dorește a se delecta.
și acum iată, închipuiește-ți, dacă ai să aduni laolaltă toate plăcerile realizate în cei 70 de ani ai vieții, pe de o parte, și toate nefericirile și suferințele, pe de alta, omul comparându-le, ar prefera să nu se fi născut!.
Și astfel stând lucrurile, ce fel de Primire pentru Sine, egoistă realizează omul, în lumea noastră, dacă presupunem că are 20% de plăcere față de 80 % de suferințe, rămânând cu 60% de suferințe fără acoperire?!
Deși socoteala de mai sus este individuală, când omul trudește pentru sine însuși, totuși în calculul lumii globale, individul produce mai mult decât utilizează el însuși, pentru existență și plăcerea proprie. Dacă se va schimba vectorul, de la primire egoistă în altruism, mi kabalah le hashpaah, atunci va folosi individul, delectându-se, toată producția și randamentul, fără nenumăratele suferințe.
///////
אין תגובות:
הוסף רשומת תגובה